Fața Patriciei se luminează când își povestește copilăria, când se juca cu alți copii pe dealurile din jurul orașului Naucalpan de Juarez, o zonă luxuriantă, împădurită, la vest de Ciudad de México, împresurată cu peșteri, sculptată de râuri și canioane și plină de faună sălbatică. În prezent, muncește cu mândrie ca ghid turistic și gazdă într-o mică zonă din Naucalpan care a fost conservată și profund transformată într-o comunitate de-a dreptul ireală și într-un un omagiu minunat adus artei și culturii mexicane. „Îmi place să împart acest loc pentru că sunt mândră de el”, ne spune Patricia. „Nu vreau să-l păstrez doar pentru mine, sau pentru vecinii mei. Cred că este ceva demn de a fi văzut, simțit și trăit.” Împărțirea cu ceilalți a unui colț preferat al lumii este o motivație care unește zeci de gazde Airbnb. Cu toate acestea, puțini ajung să împartă un loc de o frumusețe atât de tulburătoare precum Cuibul lui Quetzalcoatl al Patriciei. Numit după un zeu jumătate pasăre, jumătate șarpe venerat de azteci, este o combinație de parc exotic și complex de locuințe construit în interiorul unei sculpturi gigantice, decorate complicat și viu colorate, care șerpuiește în centrul peisajului. Este o capodoperă proiectată de Javier Senosiain, arhitectul mexican care a fost pionierul acestui frumos stil de „arhitectură organică”. Casa Patriciei este una dintre cele 10 din complex și este singura disponibilă pe Airbnb. Este un apartament încăpător, cu 5 dormitoare, cu ferestre rotunjite, tavane curbate și alte caracteristici arhitecturale neconvenționale, construit în burta șarpelui. Decorul și accesoriile moderne conferă locului un aer spațios, care se potrivește surprinzător cu mediul său primitiv.

Ideea de a deveni gazdă cu normă întreagă i-a fost dată Patriciei de una dintre surorile ei, care înregistrase anterior o casă pe Airbnb. Și această idee s-a potrivit perfect cu dorința Patriciei de a părăsi agitația și haosul din Ciudad de México și a se muta într-un loc verde și liniștit. Din 2015, și-a îmbrățișat rolul cu un zel unic. De obicei, Patricia își întâmpină oaspeții în persoană și îi conduce spre locuința ei printr-o deschidere în partea laterală a șarpelui. Prețuiește expresiile de venerație ale oaspeților, în diferite limbi, pe măsură ce se familiarizează cu împrejurimile lor - „wow-uri” și „ooh-uri” și „oh là là-uri”. „Deși au văzut fotografiile, aceștia nu se așteaptă niciodată la dimensiunea clădirii, la natura din jurul acesteia, la tăcerea și pacea pe care o vor simți”, declară ea. Patriciei îi place să le ofere oaspeților ei un tur al proprietății. Și pentru mulți dintre aceștia, acest tur devine unul dintre punctele culminante ale șederii lor la Cuibul lui Quetzalcoatl. Turul se poate transforma cu ușurință într-o aventură de 3 sau 4 ore, dacă oaspeții doresc. Sunt multe de văzut pe proprietatea de aproape 16 hectare, care este parțial amenajată și parțial păstrată în starea sa naturală. Iar ritmul Patriciei este în mod deliberat lent. Ea va arăta gura șarpelui, construită în jurul unei peșteri naturale, va îndemna oaspeții să observe diferitele flori și copaci, să observe culorile strălucitoare ale frunzelor, sunetele pădurii și varietatea texturilor, atât naturale, cât și artificiale. „Uneori îi invit să meargă desculți pe iarbă și să simtă acest spațiu”, spune ea.

La fiecare tur, ea vorbește despre huichol, poporul indigen din munții din centrul Mexicului, care sunt cunoscuți pentru bijuteriile lor colorate și arta mărgelelor. „Capul șarpelui este influențat semnificativ de cultura huichol”, spune Patricia. Cercurile ceramice colorate încrustate în cap, ochi și colții șarpelui, precum și multe alte detalii ale structurii fantastice a lui Senosiain, sunt inspirate de arta poporului huichol. „Unul din lucrurile pe care dorim să le reflectăm în acest loc este culoarea Mexicului”, adaugă Patricia. Patricia îi învață, de asemenea, pe oaspeți despre plantele medicinale care se găsesc pe proprietate și despre utilizările lor de către poporul huichol și alții. Dacă simte că oaspeții sunt deschiși, la sfârșitul turului este posibil să-i invite să i se alăture într-o meditație. În cele din urmă, ceea ce o motivează este dorința de a împărtăși arta, cultura și frumusețea naturală a Mexicului, împreună cu experiențele și conexiunea umană. „Mi-am dat seama că, deși oaspeții mei ar putea fi chinezi, mexicani, spanioli, australieni sau de oricare altă origine, cu toții avem sentimente, cu toții iubim și suntem cu toții oameni”, spune ea. Oamenii pot arăta diferit, adaugă ea, „dar în interior, suntem foarte asemănători.” Ea speră că, prin imersiunea lor în natură, în cultura mexicană și prin șederea lor în Cuibul lui Quetzalcoatl, oaspeții ei vor pleca transformați. „Ce-mi place la găzduire și la contactul cu oaspeții mei este că aceștia nu au doar o călătorie, ci că au o experiență și că această experiență este foarte importantă pentru ei”, spune ea. „Vacanța este un fel de pauză și aș dori să împart cu ei această pauză, pentru ca să se uite mai bine în interiorul lor și să descopere ceea ce doresc și cine sunt cu adevărat.”